Cartea Mironei

La o conferinta de la Institutul Francez de pe bulevardul Dacia, Mirona face cunostinta cu un barbat impunator, greoi, cu parul ca zapada"e;, care, cand afla ca scrie literatura, o invita la cenaclu sa citeasca ceva. Maestrul"e; e, desigur, E. Lovinescu, surprins dintr-o singura trasatura de condei, cu spiritul sau curios si generozitatea fata de incepatori, dar si cu mania - nevinovata - de a-i boteza"e; cu pseudonime convingatoare: Mirona? repeta maestrul mirat. E ingenios, dar prea cautat, neverosimil... Sa vii sa-mi citesti ceva. Lasa ca-ti gasesc eu un alt pseudonim. Si, potrivindu-si ochelarii, ca un profesor care nu se decide sa-ti puna o nota de trecere: Vino duminica la cenaclu, domnisoara Mirona..."e;La capatul lecturii acestui roman, scris cu verva si cu sensibilitate feminina, cititorul va ramane cu imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, in care o fata idealista isi cauta drumul, crezand cu incapatanare in destinul ei de scriitoare. Narator si personaj in acelasi timp, ea traieste deopotriva in realitatea Bucurestiului si a Parisului din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cat si in fictiune, alaturi de fascinanta si misterioasa bunica Fana."e; - Elena Zaharia-Filipas